Voluntariat

Voluntariatul-rezolvare a tuturor problemelor

Voluntariatul este activitatea desfasurata din proprie initiativa, de orice persoana fizica, in folosul altora, fara a primi o contraprestatie materiala.
•Voluntariatul este o componenta fundamentala a societatii civile.
•Voluntariatul insufleteste cele mai nobile aspiratii ale omenirii - pacea, libertatea, oportunitatea, siguranta si justitia pentru toate persoanele.
•In zorii noului mileniu, voluntariatul reprezinta un element esential al tuturor societatilor
•Voluntariatul transforma in actiune declaratia Natiunilor Unite conform careia 'Noi, oamenii' avem puterea de a schimba lumea.ezinta un element esential al tuturor societatilor.

Voluntariatul - la nivel individual
sau de grup - reprezinta o modalitate prin care:
•pot fi intarite si sustinute valorile legate de comunitate;
•persoanele pot sa isi exercite drepturile si responsabilitatile de membri ai comunitatilor, in timp ce invata si se dezvolta pe percursul intregii vieti, realizandu-si astfel intregul potential uman;

•se pot stabili puncte legatura intre diferentele care ne despart astfel incat sa putem trai impreuna in comunitati sanatoase, puternice, sa lucram impreuna si sa conturam destinul nostru comun.

Retele de centre de voluntariat
•http://www.cev.be/- Centre Europeen de Volontariat / European Voluntary Centre - Reteaua Europeana a centrelor de voluntariat nationale si regionale. Membrii in peste 15 tari. Organizeaza bianual Adunari Generale ale membrilor insotite de seminarii pe teme propuse de membri www.iave.org- International Association for Volunteer Effort - organizatie mondiala cu membri in peste 84 de tari de pe toate continentele. http://volunteernet.ecn.cz/ - VolunteerNet - the network of volunteer centers in Central and Eastern Europe, the Baltic States and Euroasia (former communist countries). membrii in 14 tari din regiune

http://www.blogger.com/www.iave.org- International Association for Volunteer Effort - organizatie mondiala cu membri in peste 84 de tari de pe toate continentele. http://volunteernet.ecn.cz/ - VolunteerNet - the network of volunteer centers in Central and Eastern Europe, the Baltic States and Euroasia (former communist countries). membrii in 14 tari din regiune.

Obligaţiile voluntarilor
· să îndeplinească sarcinile primite din partea organizaţiei gazdă;
· să păstreze confidenţialitatea informaţiilor la care are acces în cadrul activităţii de voluntariat;
· să participe la cursurile de instruire organizate, iniţiate sau propuse de organizaţia gazdă;
· să ocrotească bunurile pe care le foloseşte în cadrul activităţii de voluntariat.

Elevii scolii noastre se pot in actiuni de voluntariat precum:voluntarii bibliotecii , combaterea discriminarii,combaterea, prevenirea violentei in scoli... Elevii isi pot rezolva singuri problemele care exista in scolile lor prin astfel de actiuni.Pina in prezent m-am implicat in programul TID (Tineri Impotriva Delincventei) relizat cu sprijinul Politiei.

In realizae articolului am consultat fisa primita in timpul cursului de formare .

2008-Anul international de promovare a dialogului intercultural

2008-Anul international de promovare a dialogului intercultural

Anul 2008 este declarat, atat de ONU cat si de Uniunea Europeana, „anul civilizatiei si dialogului in lume"

Obiectivele declarate ale Uniunii Europene pe aceasta tema se refera la „promovarea dialogului ca un instrument care să-i ajute pe cetăţenii europeni, ca şi pe cei care trăiesc în UE, să dobândească acele cunoştinţe şi aptitudini care să le permită să stăpânească un mediu mai deschis şi mai complex, precum şi sensibilizarea cetăţenilor europeni, ca şi pe toţi cei care trăiesc în UE, în privinţa importanţei de a dezvolta o cetăţenie europeană activă şi deschisă spre lume, care să respecte diversitatea culturală şi care să fie fondată pe valori comune.

Programul va cuprinde o conferinta dedicata dialogului intercultural ca “valoare fundamentala a UE” in materie de cultura, presa, educatie, dezvoltare economica, si un eveniment artistic cu participare protocolara la nivel inalt.

Romania este prezenta la aceasta conferinta, prin contributii aduse de Demeter Andras, Secretar de Stat in Ministerul Culturii si Cultelor (MCC), Adriana Popp, consilier afaceri europene in MCC si Raluca Pop, Centrul de Consultanta pentru Programe Culturale Europene.

Pentru anul 2008, Dialogul Intercultural a fost definit ca cea mai sigura cale spre o mai buna intelegere si convietuire intre cei 500 de milioane de cetateni europeni. Uniunea Europeana a identificat mai multe arii tematice, unde dialogul intercultural este prezent zi de zi, si anume: cultura, educatia, migratia, minoritatile, religia si tineretul.

La Cluj, Muzeul National de Arta a organizat un atelier de lucru cu reprezentantii muzeelor din cadrul Retelei Nationale a Muzeelor din Romania, iar Casa Tranzit si British Council vor prezenta programele derulate in cadrul AEDI si vor proiecta filme pe teme de diversitate etnica.
MCC a anuntat, inca de anul trecut, ca a elaborat o strategie, prezentata in septembrie 2007 Consiliului Europei, care prevede finantarea si organizarea unor actiuni si proiecte culturale care sa aduca in atentia publicului conceptele de diversitate culturala si de dialog intercultural.

APORTUL TRADITIEI, CULTURII SI LIMBII ROMANE, A DEZVOLTARII PATRIMONIULUI CULTURAL AL U.E.

16 ianuarie 2008

APORTUL TRADITIEI, CULTURII SI LIMBII ROMANE, A DEZVOLTARII PATRIMONIULUI CULTURAL AL U.E.

Cultura este ramura cea mai importanta a traditiei romanesti.

Inca din cele mai vechi timpuri, cultura a fost apreciata si recunoscuta ca fiind esentiala si o forma de informare pentru oamenii de stiinta, fiind interesati de obiceiuri, pastrarea culturii si limbii romane si a portului. Cercetarea s-a dezvoltat in timp, oamenii de stiinta au ajuns la perfectionare, cunostinte bine insusite, ajungand mari personalitati, transmitand tot ceea ce stiu prin articole, carti, memorii s.a.
Fiindu-ne transmisa si prezentata in cel mai de pret mod, noi suntem datori sa pastram cultura in memoria lor, dar si pentru a prelua si a transmite mai departe altor generatii.
Si pana la urma trebuie sa recunoastem ca fara cultura, am fi saraci pe dinauntru, adica "lipsiti de adevar si ratiune". Daca vrem sa ajungem si noi la unele performante, sa depasim "normalul", trebuie sa ne straduim sa descoperim secretele antichitatii, cultura frumoasa si misterele acesteia.
Nu ne putem pronunta exact la un raspuns pentru intrebarea "Omogenizarea economica poate duce la pulverizarea culturala?". Din ce cauza... nu ne dam seama. Poate nu suntem destul de informati despre economie si pulverizare.
O data cu intrarea in U. E. suntem datori sa cunoastem cultura celorlalte tari care au aderat la o lume mai buna, o lume in care sa ne simtim protejati, fara griji si, mai ales, fara nevoi. Totodata, noi, romanii, am putea chiar sa ne mandrim cu, cultura noastra, deoarece am putea spune ca suntem norocosi. Multi scriitori au dezvoltat pe parcursul carierei lor, frumusetea pentru traditii, cultura, frumos etc.
Titu Maiorescu este unul dintre cei dintai oameni de cultura romani care a inteles ca, dupa infaptuirea unirii din 1859, o cale de consolidare a unitatii nationale trebuie sa fie limba romana. a. Prima problema de limba ridicata de Titu Maiorescu a fost cea a scrierii limbii romane literare. Principiile lui Maiorescu asupra acestei probleme au fost urmatoarele:1. introducerea alfabetului latin; 2. eliminarea alfabetului chiliric, slavon; 3. ortografia fonetica si 4. combaterea scrierii etimologice. Aceste idei apar in studiul “Despre scrierea limbei romane”. b. O alta problema de limba, care l-a preocupat pe Titu Maiorescu, este cea a neologismelor. El considera ca este preferabil imprumutul de cuvinte dintr-o limba straina atunci cand apar notiuni noi, decat compunerea lor in interiorul limbi romane din material lexical vechi. Maiorescu a fost partizanul imbogatirii vocabularului limbii romane prin neologisme, dar respectandu-se cateva conditii: sa se imprumute mai ales din limbile romanice, pentru a fi ma iusor adaptate la fonetica limbii romane, si numai atunci cand este neaparat necesar. c. In sfarsit, o ultima problema de mare importanta a fost aceea de combatere a tendintelor de stricare a limbii. Din punctul de vedere al lui Titu Maiorescu doua manifestari erau deosebit de periculoase: calcul lingvistic (adica traducerea cuvant cu cuvant a unor expresii specifice dintr-o limba straina) si betia de cuvinte. 1. Copierea expresiilor idiomatice schimba sensul unei propozitii sau il face de neinteles. De aceea, Maiorescu ridiculizeaza pe acei gazetari care preluau dintr-o limba straina expresiile ei caracteristice sau figurate, traducandu-le intocmai, fara sa caute echivalentul specific in limba romana (Alecsandri ridiculizase si el aceeasi tendinta in celebra comedie “Chirita in provincie”). Aceasta idee apare in studiul “Limba romana in jurnalele din Austria”. 2. La fel de stricatoare pentru sanatatea limbii este si betia de cuvinte, considerata o adevarata boala a spiritului. Maiorescu o analizeaza cu ironie muscatoare in doua celebre articole: “Betia de cuvinte” si “Oratori, retori si limbuti”.
Intr-adevar, acest mare critic literar a avut o contributie deosebita in dezvoltarea culturii si limbii romane, dar mai sunt si altii cum ar fi: Eminescu, Grigorescu si S.Nicolaescu sunt cei mai cunoscuti oameni de cultura romani, in domeniile pe care le reprezinta, respectiv literatura, pictura si regie, se arata in Barometrul de consum cultural 2005, realizat de Centrul de Studii si Cercetari in Domeniul Culturii.
INTERCULTURALITATEA este o forma de a cunoaste traditiile si secretele altei natiuni sau a natiunei din care faci parte. Bineinteles ca este utila in U. E. pentru a se putea intelege mai bine tarile intre ele, prin cunoasterea de stiinta, de frumos, de intelept...
Exista in zona Iasului modele de interculturalitate. Putem contribui la dezvoltarea interculturalitatii prin diferite metode

E de ajuns ca părinte să arunci întâmplător un ochi spre televizor pe TV K-lumea sau MTV la emisiunile ce transmit imagini din cluburile Capitalei, ca să înţelegi dezlănţuirea şi descătuşarea tinerilor prin discoteci, ca să vezi ce înţeleg majoritatea dintre ei prin distracţie. Dacă apoi comuţi pe ştirile de la ora 5.00 sau afli de vreun vecin că fiul lui se droghează sau că este homosexual, înţelegi că azi nu-i nimic mai greu decât să fii părinte. Mii de griji, de temeri şi, să o spunem sincer, în cea mai mare parte justificate.Tinerii de azi au o mai mare disponibilitate spre nou şi, atât timp cât părinţii nu vor pricepe ce-i un modem, un mIRC, un download, un skater, un ring-tone sau un A6, dialogul se leagă greu. Ei arată compasiune "babacilor", nu mai iau în seamă ce spun aceştia, îi găsesc cicălitori, nedrepţi, răi… Adolescenţii vor să fie înţeleşi înainte de a fi judecaţi şi să li se acorde mai mult credit. Dar cum să acorzi mai mult credit copilului când nu ai încredere în el?Părinţii văd pe stradă tineri de-o vârstă cu fata sau băiatul lor vorbind murdar, făcând diferite

Conflicte intre generatii

Conflictul între generaţii – o problemă fără rezolvare?

Oricum s-ar fi manifestat în trecut veşnicul conflict dintre generaţii, cu siguranţă nu a avut vreodată valenţele timpurilor noastre. Acest conflict, care se transformă în multe situaţii în ruptură între generaţii, e una din problemele acute şi actuale ale societăţii noastre, aflată într-o necontenită şi haotică reformă.
Este de ajuns să deschizi televizorul ca să afli "starea naţiunii". Cei mai derutaţi şi lipsiţi de repere sunt tinerii. Ei au la dispoziţie toate condiţiile ca să-şi dea viaţa peste cap. "Nu ştiu ce aş fi făcut eu la vârsta lor, într-un asemenea mediu", îmi spunea deunăzi un prieten.
Delincventa juvenila, creşterea ratei prostituţiei, abandonul şcolar, avorturile în rândul tinerelor sau nebunia drogurilor sunt rezultate "fireşti" ale acestui haos generalizat, sunt o crudă realitate. Părinţii tinerilor adolescenţi de astăzi, cunoscând toate aceste pericole latente, nu ştiu ce să facă mai întâi pentru a-şi proteja odraslele.
E de ajuns ca părinte să arunci întâmplător un ochi spre televizor pe TV K-lumea sau MTV la emisiunile ce transmit imagini din cluburile Capitalei, ca să înţelegi dezlănţuirea şi descătuşarea tinerilor prin discoteci, ca să vezi ce înţeleg majoritatea dintre ei prin distracţie. Dacă apoi comuţi pe ştirile de la ora 5.00 sau afli de vreun vecin că fiul lui se droghează sau că este homosexual, înţelegi că azi nu-i nimic mai greu decât să fii părinte. Mii de griji, de temeri şi, să o spunem sincer, în cea mai mare parte justificate.
Tinerii de azi au o mai mare disponibilitate spre nou şi, atât timp cât părinţii nu vor pricepe ce-i un modem, un mIRC, un download, un skater, un ring-tone sau un A6, dialogul se leagă greu. Ei arată compasiune "babacilor", nu mai iau în seamă ce spun aceştia, îi găsesc cicălitori, nedrepţi, răi… Adolescenţii vor să fie înţeleşi înainte de a fi judecaţi şi să li se acorde mai mult credit. Dar cum să acorzi mai mult credit copilului când nu ai încredere în el?
Părinţii văd pe stradă tineri de-o vârstă cu fata sau băiatul lor vorbind murdar, făcând diferite gesturi obscene… şi se îngrozesc; aceştia sunt copiii altor părinţi, unor părinţi ca şi ei. Cum să faci ca părinte să te apropii de copil şi să-l faci să priceapă că teribilismul sau bădărănia nu-s o bună carte de vizită? Cum să faci să nu-l laşi să se dea singur cu capul de pragul de sus pentru a înţelege că un lucru nu merită făcut?
Îmi amintesc că, într-o pauză dintre ore, o tânără elevă de liceu m-a întrebat ce să facă să-şi convingă părinţii să o lase sâmbătă seara în club. I-am răspuns că trebuie să-i convingă că totul e în regulă, că e atmosferă bună şi că se află într-un anturaj de încredere. "Păi – zice fata –, nu-i aşa, e nebunie acolo, iar apoi, pe cei din gaşcă părinţii îi ştiu bine de la bloc, sunt nişte lepre". Atunci, i-am zis că, se pare, că vrea un lucru rău, iar atitudinea părinţilor este justificată întru totul. Părinţii sunt datori să insufle copiilor obiceiuri bune şi să-i ferească de anturaje dubioase.
Cum să-ţi faci din părinţi nişte prieteni? Câştigându-le încrederea! Arătându-le că eşti matur şi responsabil… Treaba aceasta cere timp şi efort. Pentru asta e nevoie de fapte, de dovezi.
Odată câştigată, încrederea trebuie şi menţinută. Un părinte care, aflându-se în diverse situaţii, a înţeles că poate avea încredere în fiul său adolescent, nu va avea suspiciuni în ceea ce priveşte anturajul sau locurile pe care acesta le frecventează.
Numai că, de cele mai multe ori, adolescentul înclinat spre libertinaj nu ştie ce metodă să mai folosească, ce minciunică să mai invoce ca să-şi fenteze părinţii. Nevinovatele minciuni descoperite mai târziu sporesc neîncrederea părinţilor în copiii lor.
Adolescenţii se ruşinează să spună adevărul despre ei înşişi. Îşi deschid greu sufletul în faţa părinţilor, nu neapărat din cauza eventualelor pedepse, ci de ruşine. Cel puţin la începutul anilor de liceu, tinerilor le e teribil de ruşine numai gândindu-se că părinţii ar putea afla că fumează, că şi-au cumpărat vreo revistă deocheată sau că se unduiesc prin discoteci ca dansatoarele din cluburile de strip-tease.
Nu cred că adolescenţii de azi, pentru a fi feriţi de rele, trebuie încuiaţi în casă. Cred că unii din părinţi ar trebui să dea dovadă de mult tact şi de o mai mare flexibilitate. Obedienţa nu aduce respect şi nici o mai bună comunicare.
Tânărul ar trebui să fie sincer cu sine şi să plece de la premiza că părinţii îi vor binele. Conflictul, în multe cazuri, se limitează la un singur aspect, acela ce ţine de alegerile tinerilor. Adevăratul conflict este între tinerii care vor să o ia pe arătură şi părinţii care vor să le arate calea dreaptă. Sunt convins că, dacă adolescenţii ar dovedi că merg pe drumul bun, părinţii nu s-ar mai osteni să-i controleze într-atât, n-ar mai fi nici suspiciuni şi, până la urmă, acest conflict între generaţii s-ar reduce semnificativ.
Câştigând încrederea părinţilor lor, adolescenţii ar putea să iasă din casă mai des în locurile publice cu prietenii. Din păcate nu sunt multe locuri tinereşti de bun gust. Asta este într-adevăr o problemă pe care oamenii bisericii ar trebui să aibă în vedere. Ce alternativă putem oferi tinerilor? Ce activităţi educative, sănătoase avem a le oferi? Tinerii noştri creştini au nevoie de cluburi, de cenacluri, poate chiar de cafenele ortodoxe de tipul "Monk’s Rock" (v. Tinerii vremurilor de pe urmă – ultima şi adevărata răzvrătire, Ed. Sophia, p. 214), dar acesta e un alt subiect ce ar trebui tratat pe larg, cu o altă ocazie.
Conflictul între generaţii este o realitate. Cred însă că, dacă părinţii şi tinerii, fii şi fiice, s-ar strădui deopotrivă să-l caute pe Dumnezeu, şi unii şi alţii ar reuşi în linii mari să aibă aceeaşi viziune asupra vieţii. Dacă părinţii şi copiii s-ar apropia de Sfântul Potir când preotul cheamă la Liturghie "cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi", ei ar fi una în Hristos, fii şi mădulare vii ale trupului lui Hristos, care este Biserica. Acolo unde şi părinţii şi copiii lor merg la biserică nu auzi replici de genul: "Mamă, eşti depăşită", "Tată, eşti încuiat la minte", şi nici "Unde ai fost până acum?" şi aşa mai departe…
Mă tem că în ceea ce priveşte vremurile acestea postmoderne, în care amoralitatea este singura morală cunoscută, rezolvarea, în linii mari, a acestor chestiuni va veni atunci când nu ne vom mai raporta la timp, la vremuri, la mode şi tendinţe, ci când ne vom raporta la Hristos, cel care este ieri şi azi şi în veci acelaşi (cf. Evrei 13,8).
Tinere frate, aminteşte-ţi de porunca a -V-a a Decalogului! Dacă nu ai Scriptura la-ndemână, o poţi găsi pe Internet sau pe CD-ul multimedia "Biblia", editat de Patriarhia Română. Da, Biserica aia învechită a găsit de cuviinţă să aducă Cuvântul cel veşnic mai aproape de tine!